Colinde fără bani dar cu suflet

copii la colindatColindele de azi au prea puţin în comun cu tradiţiile de început ale colindatului însă ele au reuşit să păstreze cumva o parte din acel spirit specific sărbătorilor de iarnă când, cu sufletul curat şi desăgile pregătite, copii plecau în cete la urat pentru a împărţi bucuria Crăciunului tuturor celor pe care îi vizitau, plecând încărcaţi cu dulciuri, covrigi şi alte bunătăţi pe care gazdele le pregăteau din timp.

Dar staţi…hai să o luăm cu începuturile colindatului, cu multe secole în urmă. Pe atunci prea puţine colinde erau legate de Naşterea Domnului, majoritatea fiind tradiţii folclorice ce serveau la marcarea trecerii într-un nou an agricol. Erau cântări păgâne, ale căror versuri erau orientate spre alungarea spiritelor rele sau pentru pomenirea celor trecuţi în nefiinţă. Însă treptat, odată cu creştinarea populaţiilor de pe teritoriul actual al României, tot mai multe colinde au început să vorbească despre naşterea Domnului şi despre evenimentele descrise în Biblie (steaua, magii, Irod). Chiar se consideră că în bună măsură versurile primelor colinde erau preluate mai mult sau mai puţin direct din Biblie, fiind relatări cântate ale evenimentelor descrise în Cartea Sfântă.
Dinainte de a şti de Moş Crăciun, copii au ştiut de colindat, o tradiţie pe care unii azi au uitat-o în favoarea unor obiceiuri moderne precum statul la televizor sau la calculator, ori o mai practică doar în speranţa că vor mai aduna câţiva bănuţi în plus la ceea ce primesc deja de la părinţi. Însă pe vremuri, chiar şi în perioadă interbelică ori mai târziu, tradiţia spunea că numai cei prinşi nepregătiţi dădeau bani colindătorilor. În rest, fiecare gazdă avea grijă să îşi facă o provizie serioasă de colaci, cozonac, bomboane ori ale bunătăţi pe care să le împartă colindătorilor. Iar cei mici veneau şi frumos îmbrăcaţi cu o trăistuţă la ei, îşi cântau colindele lângă bradul familiei, oferind un spectacol de plin de veselie, plecând apoi mai departe până când trăistuţele se umpleau. Nu „scăpa” necolindat nici un vecin, nici o rudă ce stătea în apropiere şi mândria cea mai mare a copiilor era să se întoarcă apoi şi să le arate părinţilor roadele muncii lor din care mai apoi cei mici se înfruptau pe toată durata Crăciunului.

Anul acesta nu vă fie frică să vă trimiteţi copii la urat. Învăţaţi-i frumoasele colinde româneşti şi arătaţi-le cât de frumoasă şi încărcată de magie este această perioadă din an.

Iar dacă v-a plăcut acest articol, oferiţi-i un like pentru ca şi alţii să îl poată citi.

P.S. pentru că nu le ştiu pe toate, o parte din informaţii au fost documentate de pe site-ul historia.ro şi descoperă.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s