O Revolutie, un tricolor găurit şi multe speranţe

paris matchSunt aproape şocat cum în ultima vreme, tot mai mulţi români au început să desconsidere însemnătatea Revoluţiei Române, sensul ei şi motivul pentru care fără ea viitorul nostru ar fi fost cu totul altul. Şi îmi pare rău să o spun dar dacă nu ne cunoaştem istoria cum putem să sperăm la un viitor , cum putem crede că pentru noi poate exista ceva mai bun?

 Din când în când, mai descopăr pe Facebook o poză cu vechea stemă a României şi o variantă a ei stilizată pentru a arăta ce a pierdut ţara în ultimii 20 de ani. Mă amuz, merg mai departe dar în inima mea ştiu că în acea imagine e ceva adevăr. Şi adevărul este că noi românii suntem mereu dezamăgiţi. După război îi aşteptam pe americani şi au venit ruşii (sic), după Revoluţie am aşteptat timpuri mai bune şi au venit dar nu pentru toţi. La intrarea în NATO şi UE am sperat din nou şi speranţa s-a risipit când am văzut cum cresc preţurile ca în Uniune dar salariile se zbat asemenea unor peşti pe uscat. Serios vorbind,
i-am auzit pe atâţia spunând anul ăsta că ne-ar fi fost mai bine cu Ceauşescu că până la un punct ajunsesem şi eu să cred asta.

Din păcate (sau din fericire) eu nu am prins mult din regimul lui Nenea Ceaşcă şi eram oricum prea mic pentru a-mi da seama ce se petrece aşa că pe latură personală nu pot descrie ceva experienţe de viaţă. Ceea ce ţin însă minte cu precizie e că pe 22 sau 23 decembrie 1989 am dormit în Gara de Nord pentru că Revoluţia ne prinsese pe tatăl meu şi pe mine în Roman, unde el era în delegaţie iar la întoarcerea în Capitală ne-a fost frică să plecăm din gară. Aşa plod cum eram îmi aduc aminte de filtrele de la metrou şi de faptul că tatăl meu era să rămână fără briceagul de care nu se despărţea în nici o călătorie însă mai mult ca orice îmi aduc aminte de acele focuri de armă ce se mai auzeau răzleț. A doua zi pe străzi se mai vedeau urmele luptelor iar ajunşi acasă bunica mea nu ştia cum să se mai bucure că am ajuns întregi. Credeţi-mă, voi copii ai democraţiei! Revoluţia a existat şi ea ne-a schimbat viaţa.

A, că poate Ceauşescu şi-a făcut-o cu mâna lui şi că debarcarea lui era plănuită de mult, asta sunt convins. Că ruşii sau alte naţii s-au implicat, iarăşi sunt convins, mai ales că nimeni nu a reuşit să îi identifice pe aşa-zişii terorişti. Dar nu a fost vina lor că la noi a izbucnit Revoluţia, noi ROMÂNII suntem de vină, noi ne-am dorit o schimbare.

Noi Românii am ţinut piept unor greutăţi greu de imaginat de-a lungul timpului şi tocmai greutăţile ne-au unit. Suntem cu toţii oameni buni, creştini cu frica lui Dumnezeu ori de alte credinţe dar în esenţă oameni buni şi dacă tot n-a venit sfârşitul lumii nici acum, hai să ne închipuim că măcar simbolic am terminat-o cu dezamăgirea, că avem o viaţă în faţa noastră pentru a pregăti viitorul ţării pentru copii noştri, ceva ce proprii noştri părinţi şi-au dorit pentru noi. Hai să facem noi o revoluţie a bunului simţ, să fim mai buni unii cu alţii, să comunicăm şi să lucrăm împreună. Să devenim mândri de România!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s