Sărăcia sufletului

saraciaAzi n-aş prea fi ştiut despre ce să scriu doar că am găsit un articol aici ce m-a pus serios pe gânduri. Nu doar pentru că prezintă o definiţie excelentă a conceptului de sărăcie ci şi pentru că face acest lucru într-un mod plin de seriozitate şi bun simţ. În mare aş fi de acord cu ce scrie acolo doar că eu am o părere uşor diferită despre anumite aspecte.

Sărăcia în România

Realitatea este că banii ne guvernează viaţa cu mult mai mult decât o făceau pentru părinţii sau bunicii noştri. Noi suntem generaţia oamenilor liberi, majoritatea născuţi odată cu primele raze ale răsăritului democraţiei. Dar tot noi am crescut ştiind că statul nu ne va oferi mare lucru. Iar pentru unii dintre noi, statul nu a oferit de fapt nimic. Acum, când copilăria şi adolescenţa s-au terminat de mult, munca, salariul şi grija faţă de familie au devenit preocupările noastre zilnice.
E o nenorocită de  rutină ce ne controlează întreaga viaţă şi adesea nu ne mai lasă să facem nimic altceva. Sărăcia aproximativă în care o bună parte dintre noi, românii cinstiţi şi muncitori, ne scăldăm de atâta amar de vreme este infecţioasă. Ca o boală de care ne-am dori să scăpăm şi nu mai reuşim. An de an facem planuri, sperăm la câştiguri mai mari, la o vacanţă la mare dacă nu peste hotare. Dar ne pricopsim cu datorii, rate la nu ştiu ce produse electronice şi în general cu mai multe pietre de moară atârnând de gât.

Chestia asta nu este voluntară dar e din vina noastră. Noi trebuie să ne blamăm singuri pentru că ne-am permis să ajungem aici. Noi am cumpărat parizerul ieftin şi plin de E-uri, noi ne-am trimis copii la şcoală cu cornuri de 2 lei, noi ne uităm acum la produsele clever/aro/smart etc ca şi cum ele ar fi soluţia ideala când de fapt nu sunt decât nişte jeguri de calitatea a III a, brănduite sub marca seacă a fiecărui lanţ de hipermarket-uri. Pentru că, fiţi siguri, nici un producător serios nu îşi permite să îşi scrie numele pe ele.

Sărăcia sufletului românesc

Eu nu pot să mă plâng de ceea ce alţii ar avea dreptul şi totuşi nu o fac. Câştig ceva bani la serviciu, muncesc şi pe lângă…e ok, nu sunt sărac. Dar mă simt în schimb plafonat. Acum 10 ani nu am avut mintea să îmi continui studiile şi îmi pare rău. Dar m-am hotărât să încerc ceva. Anul ăsta vreau să dau din nou la facultate şi să intru în primii 3. Dacă reuşesc asta continui, dacă nu…Ei bine, mai e şi anul viitor o şansă. Pentru că nu vreau să îmi fac studiile doar de dragul de a obţine o diplomă. Vreau ca munca mea să aibă o finalitate, performanţă şi succes. Asta este ceea ce mă motivează.

Eu cred că dacă noi românii am privi bine la starea noastră, am descopri că nu suntem săraci pentru că după ce ne umplem frigiderul cu mâncare de categoria a II a nu ne mai rămân bani nici de un out la Mc. Nu, noi suntem săraci pentru că majoritatea dintre noi ne-am pierdut pe drum speranţele, visele ba chiar şi revolta. Iar dacă toţi vom ajunge fie să ne pierdem de tot fie să plecăm printre  străini la muncă, noi românii vom sărăci de tot.

Morala…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s