Formatori de opinie

formatori de ideiVictime ale erei informatizării, prea puţin din ceea ce ştim despre lumea ce ne înconjoară provine din propria noastră experienţă. De fapt, cu excepţia micilor crâmpeie de noutăţi ce le prindem cu proprii ochi, restul vine din presă, fie ea audio, video sau scrisă.

Din nefericire, presa, în ciuda statutului ei de mare putere în stat, nu este mereu obiectivă iar chestia asta devine mai evidentă de la zi la zi. Însă nu vreau să vorbesc aici despre presă în general pentru că mi-e teamă că noroiul ar putea nimeri şi în oamenii cu caracter şi coloană vertebrală. Ceea ce vreau să abordez azi este o temă uşor diferită: formatorii de opinie, oamenii ce apar „pe sticlă”, la radio ori în presa scrisă, oferindu-şi către public propria interpretare subiectivă ori nu a evenimentelor.

Pentru a deveni formator de opinie, un soi de lider daca vreţi, e nevoie de public fidel, de carismă şi de o inteligenţă care să îţi permită să jonglezi cu cuvintele şi imaginile după bunul plac. Tocmai de aceea, ceea ce acest tip de oameni ne prezintă trebuie privit cu (cel puţin) o uşoară rezervă. Asta cu atât mai mult cu cât majoritatea afirmaţiilor nu sunt susţinute în mod direct cu fapte concrete ci mai degrabă cu chestiuni tangenţiale. Dar pentru a înţelege ce spun aici, hai să luăm câteva exemple:

Îmi place Moise Guran, ba aş putea spune că îi iubesc şi emisiunea. Mereu cu zâmbetul pe buze, omul ăsta poate să îţi explice toate detaliile economiei româneşti ca nimeni altul. De fapt o face atât de bine că ai impresia că tu însuţi ai devenit cumva peste noapte un strălucit doctor în economie căruia nu poate să îi scape nici un detaliu financiar. Domnul Guran este un fel de Paulo Coelho al cărui şarm, personalitate şi încredere de sine inspiră credibilitate. Ba mai mult, despre el pot spune că şi-a dovedit competenţa iar emisiunile pe care le moderează la TVR şi Europa FM sunt o adevărată plăcere. Dar…

Un alt exemplu care îmi vine acum în minte este Mircea Badea cel care, cu al său stil specific, a reuşit să îşi atragă o importantă audienţă „în gura presei” . O vreme l-am urmărit şi mi s-a părut ok dar la un moment dat am început să observ că majoritatea săgeţilor sale se îndreaptă doar spre o singură parte a baricadei politice şi m-am cam scârbit. Însă Mircea Badea rămâne în continuare, fără doar şi poate, un important lider de opinie.

Iar pentru presa scrisă ce alte exemple aş mai putea găsi dacă nu doi dintre cei mai vechi şi mai mediatizaţi jurnalişti în viaţă: Ion Cristoiu şi Cristian Tudor Popescu. Cei doi, nu numai că îşi exprimă deschis ideile în editorialele pe care le publică, dar de asemenea reuşesc o performanţă similară în talk-show-urile la care participă aproape săptămânal. Însă amândoi au tabăra lor iar asta le interzice din start o obiectivitate completă.

Exemple mai sunt dar şi fără ele cred că aţi înţeles la ce mă refer. Oamenii ăştia au un anumit grad de putere şi influenţă. Dar ei nu sunt şi nu trebuie să devină un reper pentru modul în care percepem realitatea politică şi socială ce ne înconjoară. Această chestiune ne revine numai nouă oamenilor, după ce în prealabil ne-am documentat. Suntem inteligenţi, avem libertate de gândire şi liber arbitru aşa că într-un final ideile noastre trebuie să ne aparţină!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s