Strategie de supermarket

hipermarketÎnainte de sărbători am avut ocazia să citesc un articol despre modul în care cei care construiesc şi administrează marile lanţuri de supermarketuri, obişnuiesc să îşi aşeze produsele pe raft astfel încât să obţină vânzări cât mai mari.  Şi ştiti ceva…e adevărat, totul e adevărat!!!

Merchandising

Un merchandiser este cu mult mai mult decât un simplu angajat care vine şi aşează marfa pe raft. De fapt, adesea el nici măcar nu este angajatul magazinului ci depinde de firma de merchandising cu care lantul de supermarketuri are contract. El urmăreşte marfa, o aşează conform unor specificaţii de dinainte stabilite (ajungem şi la asta) iar mai apoi completează stocul prin noi comenzi în funcţie de necesităţi. De obicei o să îi observaţi prin magazine purtând tricouri portocalii cu numele funcţiei lor pe spate.
Însă efectul activităţii lor ne loveşte pe toţi deoarece atunci când intrăm într-un hipermarket suntem efectiv asaltaţi de produse atrăgătoare chiar dacă nu avem nevoie de ele. Totul e gândit şi studiat îndelung aşa că vă va fi foarte dificil să faceţi faţă sistemului, mai ales dacă v-aţi format o rutină.
Ideea este că, în general, orice om merge într-un hipermarket la salariu sau atunci când îşi permite să cumpere mai multe produse. Că altfel şi magazinul de la colţ e la fel de bun. Dar de obicei, majoritatea intenţiilor de achiziţie se duc spre mâncare iar marile magazine ştiu asta, că doar au făcut studii peste studii de piaţă doar pentru a afla ce îşi doreşte clientul. Iar ele ce fac, pun pe primele rafturi de la intrare flori. Nu doar aşa ca să vă placă ci ca să vă şi stimuleze simţurile, să deveniţi mai sensibili la ceea ce urmează. Apoi vin la rând uleiurile, cafelele şi cel mai adesea produsele ce nu au nici o legătură cu mâncarea (articole sport, de îmbrăcăminte, tigăi, etc) doar haleală să nu fie.
Du bună seamă până acum tot aţi trântit ceva în coş iar aici hipermarket-ul câştigă. La fel, lactatele şi pâinea, două mari ţinte de achiziţie, unde vânzările sunt mereu mari, sunt amplasate spre fundul magazinului. Iar în jurul lor veţi descoperi mereu ceva gustos, interesant…bun de cumpărat.
Iar fiecare raft e un adevărat război psihologic în desfăşurare. Nu doar că cele mai scumpe produse sunt puse fix în linia vizuală a clientului, fix la nivelul ochilor, dar şi preţurile în sine sunt atent meşteşugite. Nu o să vedeţi preţ fix în hipermarket precum vedeţi la aprozarul de cartier. Aici e mereu un .30, un .75 sau mult mai des un .90. Acum desigur, nu le luaţi în seamă şi vă uitaţi mai degrabă la cifrele de dinainte de virgulă, care bineînţeles marchează suma generală de bani pe care o veţi da pe produs. Dar câţi bani vă va scoate la casă mărunţişul adunat după virgulă? 2-3 sau poate 5 lei. Nu contează, înmulţiţi doar aceşti bani cu cele vreo câteva sute de bonuri pe care le dă doar o casieră în schimbul ei de 8 ore şi veţi descoperi că până şi 10 bani pot fi sursă de profit.
Ultimul, dar nu şi cel din urmă, coşul de cumpărături e cel mai mare duşman. Credeţi-mă pe cuvânt, aşa e. E mare, e încăpător, e un fel de mesaj psihologic: „hai că mai ai loc, mai bagă, umplă-mă”!

Lista!!!

Lista de cumpărături e cea mai bună şansă a voastră să mai ieşiţi cu ceva în portofel atunci părăsiţi hipermarket-ul. Fără ea sunteţi pierduţi, părăsiţi pe o insulă în Pacific, înconjuraţi de rechini ce vă vor toţi banii. Aşa că nu luaţi mica „excursie” în hipermarket drept o joacă.

Să vă spun ce am păţit eu acum o săptămână când tot aşa, punând mâna pe ceva bani m-am gândit la o mică aprovizionare discretă, cât să ne ţină până la salariu.
Zis şi făcut, i-am cerut soţiei listă ca să ştiu ce iau şi să nu mă întorc precum studenţii la 1880 din Paris. Doar că doamna a insistat să vină şi ea, subliniind că ştie ce are nevoie şi că lista ar fi redundantă.
Eu am ridicat din sprânceană, m-am încruntat, dar decizia era luată şi ce spune nevasta e bine spus. Deci am purces la drum spre cealaltă parte a oraşului unde, întâmplarea face, ca acel hipermarket fără egal să aibă şi un spaţiu de joacă în interior, unde cel mic iubeşte să meargă.
Nu am să intru în detalii despre peregrinările noastre prin pădurea de raioane însă am să vă spun că fără listă mă simţeam pierdut, spre deosebire de doamna mea care era ca un peşte în apă. Ce Doamne iartă-mă, ajunsesem să cred că noi bărbaţii suntem efectiv incapacitaţi în materie de cumpărături şi deja până spre ieşirea din magazin scosesem deja capul dintre urechi şi mă pregăteam să îmi recunosc public greşeala privitor la absoluta necesitate a listei. Norocul meu că am aşteptat până acasă când la despachetare, soaţa mă anunţă timid…Cristi, noi am uitat să luăm bulion

Anunțuri

3 gânduri despre „Strategie de supermarket

  1. tare asta!… și e perfect adevarat ce spui!
    nu m-as fi gindit…! de obicei vin la supermarchet fără o lista pregatita in prealabil, gândind că voi vedea acolo tot de ce am nevoie… și de fiecare data se intimpla sa iau lucruri de care imi dau seama mai tirziu ca nu-mi prind la nimic… de azi înainte ma corectez!

  2. Asa este ,fara o lista pregatita de acasa de cele mai multe ori dau cu ochii de cate ceva pe care il plasez in cosul mare si incapator, pe urma vad altceva si hai in cos cu el si tot asa pana ce cosul e plin , apoi ajung acasa si constat ca tocmai lucrul pt care am mers nu se afla printre cumparaturi…. Concluzia … Ai dreptate, lista e solutia 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s