Iepurele Alb, mereu întârziat

iepurele albParadoxul iepurelui alb este o sintagmă pe care mintea mea obosită a inventat-o în această dimineaţă. Un fel de formă de comparaţie între viaţa noastră cotidiană şi celebrul iepure al lui Lewis Caroll care în graba sa pentru a nu întârzia ignoră orice şi o atrage după sine şi pe Alice în Ţara Minunilor.

Prea multă viteză

Chiar dacă nu suntem dispuşi să acceptăm chestia asta (şi la drept vorbind poate e doar părerea mea) societatea modernă e groaznic de obositoare pentru toţi oamenii. Indiferent cine suntem şi ce facem, cu toţii suferim de stres, de diverse afecţiuni nervoase sau pur şi simplu ne umplem de tot mai multă energie negativă.
Din punctul meu de vedere, principalul vinovat pentru această situaţie este viteza cu care suntem obligaţi să ne ducem traiul. Nu mai există timp suficient de odihnă, nu ne mai putem relaxa decât în concedii iar datoriile, cheltuielile şi alte probleme inerente ne uzează mult prea devreme.
Spre deosebire de 2013, părinţii noştri au prins nişte vremuri mult mai liniştite în care lipsa tehnologiei computerizate făcea ca şi viteza de desfăşurare a vieţii să fie una mai lentă. Poate ne e ruşine să admitem dar ăsta este adevărul.

Pe de altă parte, cealaltă latură a acestui paradox este că foarte puţini oameni reuşesc să îşi eficientizeze timpul activ al zilei pentru a-şi îmbunătăţi traiul. Asta face ca zeci de minute sau ore întregi din zi să se piardă cu activităţi stupide şi relativ inutile: jocuri, filme sau altele asemenea. Ne minţim că ne relaxăm, că ne odihnim mintea agresată de viteza societăţii moderne dar până la urmă nu e decât mai mult timp pierdut pe care ni-l furăm singuri.

Time management?

Chestia în toată problema asta e că noi nu suntem maşinării şi nu putem funcţiona uniform la infinit. Unii rezistă mai mult, alţii mai puţin, dar cu toţii ajungem să clacăm la un moment dat. Şi atunci se pune problema cum ne grăbim pentru a nu întârzia dar şi fără a ne supune unui stres distructiv?
Prima chestie pe ordinea de zi este o schimbare majoră în gândire, o acceptare a faptului că nu trăim la nesfârşit şi o apreciere mai obiectivă a timpului nostru real. Cât rezistăm să lucrăm eficient, cât de bune sunt pasiunile noastre şi în ce fel dorim să ne investim timpul liber.
Apoi avem nevoie de nişte metode de time manangement eficiente, de o organizare a activităţilor în ordinea crescătoare a importanţei lor şi de capacitatea de a renunţa la lucrurile care ne fac rău.
Şi cum sunt nu sunt cu nimic mai bun decât nimeni am să îmi dau propriul exemplu. Eram sedentar, mergeam aproape exclusiv cu maşina şi consumam cantităţi enorme de dulciuri şi cola. Şi acum sunt cvasisedentar datorită naturii serviciului meu însă am renunţat la maşină (că oricum e defectă), cola aproape că nu mai beau iar la capitolul dulciuri mă abţin cât pot de mult.
Din păcate partea a doua a problemei îmi lipseşte în continuare deoarece nu am reuşit să îmi organizez încă eficient activitatea de la muncă. Iar asta e frustrant.
Aşa că vă întreb pe voi în seara asta: cum vă organizaţi timpul, care sunt formele voastre de time management şi ce credeţi că aţi mai putea îmbunătăţi?

P.S. Dacă vă place ce am scris daţi un like şi postaţi un mic comentariu. Vă voi răspunde cu plăcere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s