Filme noi, unele bune!

wpid-cine-5Cu toate că nu am reuşit încă să văd vreun film de pe lista ce o publicam cu vreo două săptămâni în urmă, iată totuşi că mă pot lăuda cu ceva pelicule urmărite în ultima vreme, cele mai multe în nopţile precum aceasta când somnul pare să fie plecat prin ţările calde. Dar să nu vă ţin în suspans. Aşa că, la fel ca şi drăguţa Tomată cu Scufiţă pe care am plăcerea să o urmăresc în mod constant, îmi voi nota percepţia asupra filmelor urmărite cu steluţe…de la 5 la 1 în funcţie de caz.

Skyfall ****
Filmele din seria James Bond / 007 au mereu ceva special, un farmec care probabil se trage din modul în care Ian Fleming şi-a scris cărţile. Doar că Skyfall este altfel. Nu doar datorită personalităţii tăioase a lui Daniel Craig ci şi pentru că 007 însuşi e diferit. Mai aspru, mai dur, mai nebărbierit.
Din câte am înţeles, Skyfall este în fapt unul dintre primele romane scrise de Fleming iar prototipul spionului vexat, mereu elegant dar întotdeauna mortal era încă în lucru la acea vreme. Aşa că vă puteţi aştepta la un James Bond mai necizelat, imagine pe care producătorii au încercat să o transpună în linia temporală a seriei, făcându-l să arate mai îmbătrânit şi epuizat ca oricând, dar cu telefon cu touch screen și un pistol șmecher cu senzor de identificare.
Însă dacă 007 are ceva probleme în a ţine ritmul la început, acţiunea este cu adevărat spectaculoasă iar povestea implică răsturnări de situaţie nebănuite având-o în centru pe M, şefa lui Bond, cea care se va regăsi faţă în faţă cu un inamic mai vechi dar extrem de periculos. Vă spun, se merită cu prisosinţă să investiţi banii într-un bilet de cinema la Skyfall.

Killing them softly (…or making them fall asleep) **

Dacă Daniel Craig e mai alert ca oricând, nu acelaşi lucru pot să îl spun despre Brad Pitt care începe anul în forță cu un film ridicol de plictisitor a cărui acţiune e numai bună de adormit copii. Adică povestea începe de la doi fraieri care jefuiesc un joc de poker patronat de mafie. Evident că şefilor nu le place şi în scenă e chemat să intre Brad cel frumos, asasin plătit şi om bun la lichidat scursurile (nemaidorite) ale mafiei. Doar că filmul excelează în dialoguri vagi, indirecte şi în scene ce nu au nici o legătură cu ucisul. De fapt Killing them softly nu merita nici două stele dacă nu era Brad, dar aşa, cu el îm preajmă, hai fie, două stele…paralele…!

P.S. Trailerul însumează cam toate scenele de acțiune din film!

Flight *****

Să revenim la filme serioasă şi să vă spun câteva cuvinte despre Flight, un film cu Denzel Washington despre care nu credeam că o să mă impresioneze cu adevărat. În primul rând pentru că până la acel moment nu credeam că un actor precum Denzel, sensibil şi plin de farmec, poate trece printr-o metamorfoză care să îl transforme într-un personaj cvasi negativ. Iar în al doilea rând pentru că prima scenă din film implică nuditate și am crezut că aia e scena cea mai tare, dar…m-am înșelat.

Ca să fiu mai explicit, Washington joacă rolul unui pilot de avion care în timpul liber bea de sparge şi se droghează pentru a contracara efectele alcolului. Doar că într-o zi ajunge căpitan la bordul unui avion care face „buba” şi se prăbuşeşte. Bine, se prăbuşeşte controlat după ce pasagerii zboară vreo 10 minute cu capul în jos. Dar ideea este că la final cineva trebuie să răspundă pentru toate astea şi blamul pică pe Denzel care din erou salvator de vieți se transformă în oaia…neagră a întregului scandal.
E o poveste şocantă al cărei final veţi bănui că îl întrevedeţi încă de pe la jumătatea filmului, însă credeţi-mă, vă înşelaţi…e cu totul altul.

Django, mai sălbatic decât Tarantino ****

Tarantino, cunoscut şi drept Quentin printre prieteni, este singurul regizor de acţiune la filmele căruia apuci să râzi copios. Nu pentru că nu există morţi, sânge ori scene de luptă. Ba dimpotrivă, pentru că toate astea apar din exces, precum în filmele chinezeşti de mâna a şaptea. Însă Tarantino e maestru iar peliculele lui nu sunt vulgare ori frugale. Ele oferă consistenţă şi savoare ba chiar uneori şi nişte fărâmituri de suspans, dar nu totdeauna.

Django e negru, aşa de negru că e sclav. Da, aţi ghicit, filmul nu se petrece în vremea lui Obama ci cale de câteva sute de ani mai înainte când Vestul era încă sălbatic iar albii se credeau încă şmecheri.
Deci să recapitulăm, Django e negru şi e sclav. Doar că statutul lui durează doar vreo 5-10 minute cât e prima scenă din film. După aceea, eliberat fiind de un vânător de recompense ce se dă drept dentist, Django pornește în aventura vieții lui pentru a-și căuta și salva soția (sclavă și ea), o excelentă vorbitoare a limbii germane de altfel. Iar colac peste pupăză, îl avem și pe DiCaprio într-un (ne)convingător rol de proprietar de plantație pe care-l cheamă Candy.
Da știu, totul pare ilogic dar dacă veți avea răbdarea să urmăriți Django unchained lucrurile se vor lămuri. Ba vor mai apărea în plus și niște comentarii competente…la mine pe blog vă rog.

Vorba porcușorului, Asta-i tot oameni buni!

Anunțuri

Un gând despre „Filme noi, unele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s