Decizii, decizii

Confidence

Când m-am apucat de scris textul ăsta, undeva aseară după ora 20.00, tocmai terminasem de citit un articol extrem de interesant al lui Radu F. Constantinescu. Da, acel R.F.C. de care fac mișto toți bărbații dar care eu unul…cred că ar trebui citit din când în când. Nu de alta dar omul ăsta chiar le zice. Și nu face mișto de viață. Pur și simplu le zice bine, într-un limbaj decent și elegant. Ba știți ceva…mai pune și diacritice. Ceea ce nu toți bloggeri români știu să facă.

Dar despre ce este vorba? Despre decizii, despre cât de ușor poți lua o decizie când nu o iei pentru tine. Despre cât de ușor este să dai sfaturi atunci când sfatul nu te afectează direct pe tine. Însă hei, ce-aș putea ști eu despre asta…

 Miza e tot ce nu trebuie să fie

De fapt știu destul de multe. Fiindcă de trei luni încoace am făcut de-a schimbări în viața mea cât n-am făcut în 10 ani. Și nu chestii minore. Nu, nu mi-am schimbat șireturile la adidași și nici n-am ales ce culoare o să aibă varul anul ăsta. De fapt am schimbat tot: oraș, companie, job, locuință (asta era inevitabil, doar am zis de oraș). Ce mai, am luat-o de undeva de jos de tot.

Au fost și sacrificii de făcut, au fost și niște alegeri mai puțin inspirate pe ici pe colo. Cel puțin una m-a costat destul de scump și continuă să mă coste. Dar e parte din experiența vieții și nu cred că aș schimba lucrurile nici dacă aș putea. Niciodată nu m-am simțit mai plin de viață.

Însă unde vreau să ajung. Înapoi la articolul lui Radu F. Constantinescu, mi-a sărit în ochi o frază: ”Eliberată de tensiunea mizei, orice decizie se ia mai ușor”.

Este probabil cea mai bună definiție a ceea ce ar trebui fiecare dintre noi să facă pentru propria sa persoană. Detașarea completă de conjunctură. Ca și când ne-am dat 5 pași înapoi, privind de la distanță întregul tablou și realizând exact calea pe care trebuie să o luăm ca să ajungem acolo unde vrem să fim.

Dar nu, așa ceva este aproape imposibil. Majoritatea oamenilor trăiesc cu o adevărată spaimă interioară de consecințe. Și chiar mai mulți sunt cei care se subestimează constant. Cei care au o încredere de sine atât de scăzută încât abia au capacitatea de a se integra social.

Adevărul este că avem nevoie să ne detașăm, să învățăm să renunțăm la ceea ce ne dorim mai mult înainte de a descoperi calea cea mai scurtă spre acel lucru sau spre acel om. Fiindcă tot ceea ce ne înconjoară nu sunt factori aleatori ci reprezintă o reflecție în oglindă a propriului nostru chip. Modul în care ne văd ceilalți, modul în care ne tratează viața, de fapt sunt modurile în care noi înșine ne privim și ne tratăm.

Iar cât privește încrederea de sine, prima lecție pe care am învățat-o (târziu în viață) a fost următoarea: niciodată să nu te minți pe tine însuți și niciodată să nu îți ceri scuze. Când vrei să faci ceva, acționează, dar trăiește mereu în adevăr.

Sursa imaginii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s